MomenteleThe moments

Momentele. Berea e scuza, seara e povestea. The moments. The beer's the excuse, the evening's the story.

Nimeni nu-și amintește berea. Ne amintim seara. Aici strângem momentele alea. Unele le-am trăit, altele le trăiești tu acum. Toate au aceeași sticlă în mână.

Nobody remembers the beer. We remember the evening. Here's where we gather those moments. Some we lived, some you're living now. All of them hold the same bottle.

Ușile deschise ale unui vagon roșu, cu cineva sprijinit în geam

Trenul de searăThe evening train

Mergea încet, cum se cădea. O mână întindea sticla pe geam, alta o prindea din mers. Nu era grabă, nu era destinație. Era doar drumul și berea rece în vânt. Așa se trece timpul frumos: din mână-n mână.

It ran slow, as it should. One hand held the bottle out the window, another caught it on the move. No rush, no destination. Just the ride and cold beer in the wind. That's how you spend time well: hand to hand.

O sticlă trece din mână în mână pe ușa deschisă a unui vagon — Se prinde din mersCaught on the move

Doi oameni așezați pe trotuar, cu sticlele lângă ei

Bordura de la scarăThe curb by the stairwell

Cel mai bun bar din oraș n-a avut niciodată acoperiș. Doar o bordură, un bloc cald în spate și becul de pe scară care se-aprindea când seara devenea serioasă. Aici s-au pus la cale toate planurile mari și toate glumele proaste. Și bine-au făcut.

The best bar in town never had a roof. Just a curb, a warm block at your back, and the stairwell light coming on when the evening got serious. Every big plan and every bad joke was hatched right here. And rightly so.

Două sticle lăsate pe treptele de beton ale unei scări de bloc — Două sticle și trei trepteTwo bottles, three steps

Trei sticle ciocnite deasupra blocurilor, la apus

Apusul peste blocuriThe sunset over the blocks

La etajul zece, soarele apunea peste covoare la uscat și antene strâmbe, și era mai frumos decât orice carte poștală. Cioc de sticlă, gașca strânsă, orașul care se stingea încet. Noroc. Pentru serile care nu se grăbeau.

On the tenth floor, the sun set over rugs on the line and crooked antennas, and it beat any postcard. Bottles clinked, the crew was together, the city dimmed slow. Cheers. To the evenings that were in no rush.

O mână ridică o sticlă deasupra blocurilor, spre apus — Etajul zece, ora bunăTenth floor, the good hour

Și încă vreo câtevaAnd a few more

O sticlă în iarbă, cu tramvaiul oprit în spate — Stația de la capătThe last stop

Două mâini își pasează o sticlă în vagonul unui tren — Din mână-n mânăHand to hand

Două sticle ciocnite sub șinele unui montagne russe — Noroc, șefu'Cheers, boss

Două sticle ciocnite în fața fântânilor din parc — Parcul, pe searăThe park, toward evening

Nu recuperăm timpul. Îl bem pe îndelete, exact cum se cuvine.

We don't make up for lost time. We drink it slow, exactly as it should be.

Vezi berileSee the beers